Am citit-o în cele câteva
amiezi în care copiii dormeau în același timp (căci nu se întâmplă prea des
acest lucru) și în nopțile când în casă era liniște totală și cald. La început
am rămas plăcut surprinsă că, dupa o pauză, am găsit în sfârșit cartea care îmi
place. Pe la mijloc m-a plictisit și am vrut să trec direct la final, dar m-am
impus și am citit-o filă cu filă. Finalul m-a captivat. Interesant. Așa cum nu
mă așteptam să fie.
Cartea, conform autoarei, este
inspirată de o crimă reală. Este vorba despre un bărbat – Walter, care și-a
violat și ucis apoi victimele, cu o singură excepție – Eliza, Elisabeth, cea
care a fost ținută de el în captivitate timp de 39 de zile. Într-un final,
acest bărbat a fost executat pentru crimele comise. Dar nu înainte de a
reapărea în viața victimei și de a-i spulbera liniștea cu o scrisoare: ”Ți-am
văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai maturizat. Dar te-aș
recunoaște dintr-o mie.”