„Analfabeta care știa să socotească” de Jonas Jonasson

 „Analfabeta care știa să socotească” este cartea pe care aș reciti-o și în 2018, căci sunt sigură că voi mai descoperi și alte detalii la fel de interesante. Se citește ușor, deși e destul de voluminoasă. Datorită acesteia l-am cunoscut pe Jonas Jonasson, autorul bestseller-ului „Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut”, tradus în peste 35 de limbi.

În carte se relatează istoria unei negrese din Africa de Sud – Nombeko, care este nevoită de la 5 ani să muncească, curățând latrinele din Soweto. Este numită analfabetă, anume pentru faptul că lucra aici (așa erau numiți toți curățătorii de latrine, fie că știau sau nu să citească), însă în scurt timp devine atât de inteligentă, încât ajută la construirea bombelor atomice pentru țara sa. Până la vârsta de 45 de ani trăiește diverse peripeții, uneori mai dificile, alteori mai ușoare, în toată această perioadă ducând dupa ea o bombă nucleară și fiind cea care contribuie la realizarea unor schimbări importante în întreaga lume.

Găsim în carte și descrierea mai multor evenimente istorice, care au avut loc la nivel mondial: Războiul Rece, apartheid-ul, arestarea și eliberarea lui Nelson Mandela, alegerea lui George W. Bush ca președinte al SUA.

Notițe cu creionul

• Statistic vorbind, probabilitatea ca o analfabetă născută în anii șaizeci în Soweto să ajungă la maturitate și, într-o bună zi, să se găsească încuiată într-un camion cu cartofi împreună cu regele și prim-ministrul Suedieieste una în patruzeci și cinci de miliarde șapte sute șaizeci și șase de milioane două sute douăsprezece mii opt sute zece. Și asta, după socotelile sus-numitei analfabete.
• Nimeni nu ştia însă dacă toţi curăţătorii de latrine din Soweto erau într-adevăr analfabeţi, dar li se spunea aşa oricum. Era clar că niciunul dintre ei nu făcuse şcoală, că locuiau cu toţii în colibe şi că le era inimaginabil de greu să priceapă orice ai fi încercat să le zici.
• Erau mulți oameni care aveau două ocupații principale: să moară cu zile și să își ia adio de la cei ce tocmai o făcuseră
• Venim noi la tine în colibă. Eu și foarfeca mea.
• Din câte știa, nu era o zonă interzisă pentru negri, deci, cu puțin noroc, se putea strecura înăuntru. Odată ajunsă acolo, nu avea alte planuri decât să respire și să se bucure de peisaj. Era de ajuns, pentru început. Simțea că literatura avea să o ajute să evolueze.
• — Domnule inginer, faceţi, vă rog, un efort să pricepeţi, zise ea, că am podele de frecat. Gazul şi fluorura nu se tolerează reciproc şi această incompatibilitate creşte în mod exponenţial.— Şi atunci care e soluţia? întrebă inginerul. — Nu ştiu, răspunse Nombeko. N-am avut timp să mă gandesc la asta. După cum v-am mai zis deja, nu sunt decât o simplă femeie de serviciu.
• Dacă Dumnezeu totuși există, cu siguranță are simțul umorului.
• Doar cine a avut o bombă atomică în portbagaj poate înțelege sentimentul care-l încerca.

Ce spun criticii:

Ideea de la care pleacă acest roman este aceea că poţi schimba soarta lumii chiar dacă eşti de cea mai umilă condiţie. -- The Observer

O satiră necruţătoare ce ne poartă prin toată lumea: de la liberalii suedezi, la colonelul Gaddafi, la apartheid şi, desigur, la prim-ministrul Africii de Sud, B.J. Vorster. -- The Times

Pe fundalul relaţiilor politice internaţionale, Jonasson îmbină realismul cu cea mai pură fantezie. -- The Guardian

Lectură plăcută!

Pentru a vedea și alte recomandări de carte, dați un like paginii de Facebook a blogului sau urmăriți-mă pe Instagram.