marți, 8 august 2017

„Ne-am ieșit cu toții complet din minți” de Karen Joy Fowler

Ați citit vreodată o carte despre maimuțe? Dar despre maimuțele care au trăit împreună cu oamenii? Ei bine, eu nu. Nu până zilele astea, când am terminat de citit „Ne-am ieșit cu toții complet din minți” de Karen Joy Fowler. Am început-o primăvara, am renunțat la ea de câteva ori pentru că o găseam lipsită de sens, până când mi-am luat inima în dinți și în acest weekend am dat-o gata. Primele 100 de pagini se citesc greu, pentru mine nu au fost de înțeles poate din motivul că, după cum anunță autoarea la început, cartea începe cu mijlocul poveștii. Apoi însă devine tot mai captivantă.


„Ne-am ieșit cu toții complet din minți” de Karen Joy Fowler relatează povestea a două surori, una om și alta cimpanzeu – Rosemary și Fern și a fratelui lor mai mare. Ambii dispar din viața lui Rosemary care, de mică vorbea atît de mult încât atunci când voia să povestească ceva, părinții o rugau să înceapă cu mijlocul poveștii.Rosemary a intrat la colegiu, unde nu vorbește deloc și, categoric, nu vorbește despre familia ei. Totuși, ceva o face să ne spună povestea ei: de la mijloc către sfîrșit și înapoi la început.

Notițe cu creionul

  • Ce ai învățat din asta? M-a întrebat tata. Atunci nu am știut ce să-i spun, dar acum, privind retrospectiv, lecția părea să fie că reușitele nu vor conta niciodată la fel de mult ca eșecurile.
  • Venisem să văd stelele, obișnuia să spună tata, dar stelele erau în ochii ei.
  • Nedreptatea îi supără foarte tare pe copii.
  • Limbajul este un vehicul atât de imprecis, încât uneori mă întreb de ce ne mai batem capul cu el.
  • Când te gândești la trei lucruri pe care să le spui, alege unul și spune-l numai pe ăla.
  • Înconjurată de ființe umane, Fern se credea ființă umană. Asta nu e de mirare. Când li se cerea să împartă mai multe fotografii în două grămezi, oameni și cimpanzei, cei mai mulți cimpanzei crescuți în familii umane făceau o singură greșeală – își puneau propria fotografie în grămada cu ființe umane. Asta este exact ce-a făcut și Fern.
  • Viața e făcută din sosiri și plecări.
  • În viața fiecăruia există oameni care rămân, oameni care pleacă și oameni care sunt îndepărtați împotriva voinței lor.
  • Reușitele nu contează niciodată la fel de mult ca eșecurile.
  • Când în cameră există un elefant invizibil, din când în când n-ai cum să nu te împiedici de trompă.
  • În majoritatea familiilor există un copil preferat. Părinții neagă lucrul acesta și poate chiar nu sunt conștienți de el, dar pentru copil e limpede. Nedreptatea îl supără foarte tare pe copil. E greu să fii mereu pe locul doi. E greu și să fii preferatul. Fie că meriți sau nu, a fi favorit e o situație împovărătoare.
  • Lowell confunda limba cu comunicarea, care erau două lucruri diferite. Limba est emai mult decât cuvinte. Limba înseamnă și ordinea cuvintelor, și felul în car eun cuvânt modifică altul prin flexiune.
O poveste frumoasă, înduioșătoare, care pe alocuri te face să plângi.

O recomand cu drag! Lectură frumoasă!

Pentru a vedea și alre recomandări de carte, dă un like paginii de Facebook a blogului sau urmărește-mă pe Instagram.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu