Despre cartea „Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose am auzit tot felul
de păreri. Eu însă nu am putut să-mi fac o opinie până când nu am citit-o. Ce
să zic? Mi-a plăcut, chiar dacă fata care mi-a împumutat-o mi-a zis că e
posibil să nu rămân prea încântată de această lectură.
Mi-a plăcut mult povestea, căci mi-a amintit de adolescența mea, când eram
într-o relație la distanță cu un băiat și stăteam nopțile așteptând mesajele
sale. Mi-a amintit de părinții mei și de zilele petrecute la bunici.
Credeți-mă, descrierile din această carte o să vă ducă cu gândul la cea mai
frumoasă perioadă din viața voastră – copilăria.
Da, pe alocuri am depistat unele mici greșeli, însă le-am
trecut cu vederea pentru a citi cartea până la final, căci eram foarte curioasă
să-i aflu finalul. Unul neașteptat!
Mie tare mult îmi plac poveștile, iar cartea asta chiar e o poveste. V-o
recomand cu drag!
Notițe cu creionul
Las aici doar câteva frânturi de text, căci atât de multe cuvinte frumoase
am extras din carte, încât ar trebui să transcriu aici mai mult de jumătate din
ea.
- Când o femeie iubește, o face în adevăratul sens al cuvântului. Oferă tot ce are mai frumos, mai special și mai minunat.
- Femei, bărbați, cu toții privim în urmă și ne întrebăm de ce am pierdut timpul lângă o persoană care n-a știut să ne aprecieze, care n-a avut încredee în noi și în loc să ne susțină, a preferat să spulbere vise?
- Lângă străbunica mă simțeam în siguranță, pentru că privirea din ochii ei îmi era cunoscută. Semăna cu privirea mamei mele.
- Întorc priviea către mama și realizez cât sunt de norocoasă. Eu o am pe ea, ea mă are pe mine. Restul ce mai contează?
- Viața asta este o hoață! Îți fură oamenii pe care îi iubești și nu te anunță!
Pentru a vedea și alte recomandăi de carte, umrărește-mă pe Instagram și dă un like paginii de Facebook a blogului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu