sâmbătă, 16 septembrie 2017

„Prima iubire” de James Patterson și Emily Raymond

Prima iubire nu se uită niciodată, chiar dacă dupa ea urmează alte multe iubiri. Există însă situații când prima iubire este și ultima, iar cei doi îndrăgostiți nu se mai despart niciodată. Este și cazul eroilor principali din romanul „Prima iubire” de James Patterson și Emily Raymond.

„Prima iubire” este o carte de dragoste și aventură, bazat pe propriile experiențe ale autorului. Relatează povestea a doi îndrăgostiți: Alexandra Axi Moore și Robinson, ambii bolnavi de cancer. Axi a învins lupta cu boala și a hotărât să plece în lumea mare, fiind dornică de călătorii și de cunoaștere a locurilor frumoase despre care a citit doar în cărți. 

Singura persoană pe care și-a dorit să o însoțească în această aventură a fost Robinson care, evident, i-a spus DA! Axi însă nu știa că boala lui Robinson avansează și că el, de fapt, își trăiește ultimele zile. Au trecut împreună printr-o serie de aventuri, iar la final își declară unul altuia cât de mult se iubesc.

Prima parte a cărții e plină de peripeții, pe când a doua parte te face să îți lași lacrimile să curgă.

Notițe cu creionul

  • Draga mea, nu există vreun secret universal. Există doar secretul pe care și-l descoperă singur fiecare scriitor în parte. Drumul spre înainte.
  • Dăruiește-i inima ta poveștii pe care o scrii.
  • Am fost odată Albă-ca-Zăpada, dar m-a spulberat vântul.
  • Există totuși o limită a succesului în oricare parteneriat: iar limita succesului nostru aveam s-o descoperim ceva mai târziu în acea seară, când Robinson a hotărât să a venit momentul să mă învețe să conduc.
  • Nu conduce de parcă ai fi stăpână pe șosea; condu de parcă ai fi stăpână pe mașină.
  • Mai și câștigi, mai și pierzi, mai și distrugi.
  • Există lucruri de care nu poți să scapi cu fuga. Lucruri cum ar fi cancerul.
  • Există o veche zicală care susține că numai vinovații dorm bine la închisoare. Omul nevinovat rămâne treaz toată noaptea, dându-se de ceasul morții, în timp ce vinovatul doarme ca un prunc. Își închipuie că aajuns în sfârșit, acolo unde îi e locul, așa că poate foarte bine să închidă un ochi.
  • Spitalul înseamnă o condamnare la moarte.
  • E mai bine să te mistui decât să te stingi.
  • De-ar fi pământul acoperit de gunoaie și de ruine, tot ai putea să găsești ceva care să-ți pară curat și impecabil.
  • N-are importanță cum arată sfârșitul. Important e că el vine.

O carte duioasă, care te face  să-ți amintești (pentru a câta oară!) că fiecare clipă a vieții merită trăită din plin, căci nu se știe ce va fi în momentul următor...

Lectură plăcută!

Pentru a vedea și alte recomandări de carte, dă un like paginii de Facebooka blogului sau urmărește-mă pe Instagram.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu