marți, 30 ianuarie 2018

„Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

Mi-am dorit cartea „Oscar și Tanti Roz” de  Eric-Emmanuel Schmitt din ziua în care am citit prima recenzie despre ea, iar când am primit-o în dar, am fost cea mai fericită. Mi-a trebuit aproape o zi să o lecturez, timp în care am râs și am plâns, trăind fiecare moment alături de eroul principal – Oscar. 

Mi-a plăcut foarte mult felul amuzant în care autorul abordează un subiect destul de sensibil pentru societatea noastră – cancerul. Cartea este o lecție pentru fiecare dintre noi și ne învață să trăim fiecare zi din viață de parcă ar fi prima și ultima. 

Cartea relatează istoria ultimelor zile din viața unui băiețel de 10 ani bolnav de leucemie – Oscar, care află din întâmplare că peste câteva zile urmează să moară. Oscar este susținut în toată această perioadă de Tanti Roz, una dintre infirmierile  spitalului în care stă micuțul internat. Aceasta îi propune lui Oscar să-i scrie lui Dumnezeu scrisori, pentru a nu se mai simți singur. Mai mult chiar, Tanti Roz îi sugerează băiatului să-și imagineze fiecare zi pe care o trăiește ca fiind 10 ani din viață. Astfel, Oscar ajunge să se îndrăgostească, se căsătorește, se ceartă cu soția, dupa care se împacă, iar la sfârșitul vieții moare.

Notițe cu creionul
  • Dacă pronunți cuvântul MOARTE într-un spital, nimeni nu aude. E sigur că se lasă tăcerea și-apoi se schimbă subiectul. Am făcut testul cu toată lumea.
  • Facem  aceeași greșeală și-n privința vieții. Uităm că este fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toți nemuritori.
  • Există întotdeauna o soluție. Întotdeauna există un sac de făină pe undeva.
  • Dacă mi-ar păsa de ce gândesc proștii, n-aș mai avea timp să văd ce gândesc oamenii inteligenți.
  • Tu, Oscar, ai oase mici și n-ai cine știe ce mușchiuleț, dar seducția nu stă numa-n oase și-n carne, ține și de ce ai în inimă.
  • Nimeni nu poate să scape de suferință. Nici Dumnezeu, nici tu. Nici părinții tăi, nici eu.
  • Suferința fizică trebuie s-o suporți. Suferința morală o alegi.
  • Dacă-ți bate cineva cuie în încheieturile de la mâini sau de la picioare, n-ai ce să faci decât să suferi. Să suporți. În schimb, dacă te gândești la moarte, nu e neapărat să suferi. Nu știi cum e. Așa că depinde de tine.
  • Oamenii tremură în fața morții pentru că le e frică de necunoscut.
  • De fapt, nu mi-e frică de necunoscut. Doar că mă enervează să pierd ceea ce cunosc.
  • Boala e ca și moartea. E un dar. Nu o pedeapsă.
  • Singura soluție pentru viață e să trăiești.
  • Privește lumea în fiecare zi de parcă ai privi-o pentru prima dată.
Alte cărți pe tema cancerului au scris și scriitoarele basarabene Lilia Calancea – „Sub constelația Lyrei” și Tatiana Țibuleac – „Vara în care mama a avut ochii verzi”.

O recomand cu drag!

Lectură plăcută!

Cartea o găsești la Librarius.

Pentru a vedea și alte recomandări de carte, te invit să dai un like paginii de Facebook a blogului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu