Porția de lectură: „Prin praf și vise” de Roxana Valea

Timp de zece zile am citit una dintre cele mai interesante cărți de aventură. Este vorba despre „Prin praf și vise” de Roxana Valea, cartea care m-a ținut în suspans și m-a ajutat să învăț o lecție importantă - lucrurile frumoase se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin și întotdeauna trebuie să îți urmezi visele, indiferent de greutățile care îți apar în cale.

Alături de Roxana am călătorit în întreaga Africă, am cunoscut oameni deosebiți, am aflat lucruri interesante despre ei și viața pe care o duc. De asemenea, am făcut cunoștință cu realitatea crudă în care trăiesc aceștia, despre care noi chiar habar nu avem.

„Prin praf și vise” de Roxana Valea este un jurnal de călătorie, în care autoarea povestește despre safariul de zece zile, pe care l-a făcut în Africa, la un moment de răscruce din viața sa. Revenită acasă, aceasta este tot mai atrasă de vechiul vis, acela de a călători. Renunță la carieră și pornește să străbată Africa de la nord la sud, alături de doi englezi, Peter și Richard. Cartea relatează povestea călătoriei lor, o poveste despre curaj și prietenie.

Această carte a trezit în mine dorul de ducă și spiritul de aventură, dar m-a făcut să îmi pun și multe întrebări: care e, de fapt, rostul meu pe această lume?, cât de mulțumită sunt de ceea ce fac?, dacă ar fi să iau viața de la zero, ce aș face?...

Notițe cu creionul

Există o singură problemă reală pe lumea asta, oamenii și-au pierdut curajul de a-și urma visele.
Scufundă-te, bagă-te cu capul în apă, intră în adâncuri și atunci vei înțelege ce înseamnă cu adevărat frumusețea.
Lucrurile se întâmplă atunci când încetezi să le mai ceri.
Uneori e greu să găsești un motiv de a fi entuziasmat așa, din senin.
Civilizația nu are nimic rău. Și nu trebuie să renunți la toate astea. Dimpotrivă, folosește-o, dar nu te lăsa absorbită.
Întotdeauna e mai ușor să pleci dacă te amăgești cu gândul că te vei întoarce.
Cursurile de negociere spun să nu rupi tăcerea care se instalează dupa o ofertă finală. Cine vorbește primul pierde.
Primul ceai e amar ca viața, al doilea, puternic ca dragostea, iar ultimul, dulce ca moartea.
Acasă, suntem obsedați de a face. Facem tot soiul de lucruri, mergem la muncă, la o petrecere, să vedem un film, la cumpărături, ne planificăm vacanțele. Aici, toate lucrurile astea nu există, în general nu prea există lucruri pe care să le poți face, așa că nu se pune problema de a face ceva. Aici era domeniul lui a fi. A fi în viață, a fi odihnit, hrănit, fericit.
Poate că uneori trebuie să ne încălcăm propriile reguli doar ca să le testăm validitatea și poate nu există un răspun universal pentru orice siuație.
Se spune că iadul sunt cei din jurul tău.
Ține tout droit și până la urmă ajungi undeva.
Uneori, când ai nevoie de ajutor, cel mai bun lucru e să-l ceri.
Pasiunea e reală. Pasiunea e motorul. Nu poți face prea multe fără pasiune. Însă trebuie să înveți să o controlezi. Uneori pasiunea e o armă periculoasă.